HOME | DD

Description
Eu sunt copilul care zâmbeşte cu ochii ridicaţi înspre cireşele roşii.Au trecut nişte veri, au trecut nişte oameni...ciudat cum îmi rămâne lumea! sufletele lor şi gustul, uneori.În spatele acestei pagini nişte mâini se spală de trecut ...Afară este puţin înnorat. Se aude o maşină trecând pe strada din faţa blocului meu. Geamul este între-deschis şi începe să mi se facă frig. Ar trebui să-l închid dar o moleşeală aparte mă opreşte.Sunt singură în cameră.Scaunele tac,nu scârţăie niciunul.Vin ploi ce şterg o parte din cenuşiu.Apoi răsare soarele şi-mi purifică sufletul.Da,dizolvă semnificaţia tristeţii.Simţeam nevoia să...şi când vrei să-ţi rememorezi o parte din viaţă, totdeauna începi cu începutul. Nu?Păşeam triumfătoare în lume. Triumfătoare?!Creşteam...Creşteam devenind o floare. Acesta era rezultatul metamorfozei.Acum inima mea e o cutiuţă din lemn de trandafir ce se desface in două şi revarsă un sunet dulce de vioară.Amintirile mă calcă pe urme iar eul meu poate fi întreg dacă îmi înglobez în mine trecutul.Culorile sunt şterse, mirosurile ofilite, sunetele hodorogite, gusturile nichelate...Trecut-clipe de neuitat...; prezent- trăire,dor,dorinţă...iar viitorul,hmm-undeva pe-aproape,cea mai curioasă parte la care ne gândim toţi... Ce va fi în viitor...;sper ca în viitor...;viitorul depinde ... şi tot aşa.Ne gândim că nu contează cum începe noul an,ci cum continuă.Ne învârtim într-un cerc derizoriu,infinit.Ne cuprind stări peste stări şi ceasuri peste ceasuri,amintiri peste visuri,o mare de sentimente vaste.Dacă-ntr-o zi clepsidra îmi va muşca şi ultima culoare e semn că am să plec spre alte lumi … unde-mi voi păstra zâmbetul şi voi întinde mâinile spre cerul pe care l-am adunat împreună...tu,eu,noi! am zis că lucrurile îşi urmează cursul firesc că aşa trebuie să fie dar lucrurile nu stau deloc aşa ;copacii nu-şi împletesc din ramuri hamac pentru somnul de după amiază al copiilor şi nici cerul nu-şi strânge norii ca nişte perne uriaşe decorative în saloanele de frumuseţe ;băncuţele din parcuri nu-şi mai aşteaptă longevitatea ca o felie de pepene copt în bătaia vântului şi parcă nici tu nu-mi mai împărtăşeşti straniile tabieturi de odinioară ,draga mea, A !Şi totuşi la noi dragostea va rămâne o acadea uriaşă multicoloră şi vie ,mereu !Tare-mi este dor de tine!

Description
Eu sunt copilul care zâmbeşte cu ochii ridicaţi înspre cireşele roşii.Au trecut nişte veri, au trecut nişte oameni...ciudat cum îmi rămâne lumea! sufletele lor şi gustul, uneori.În spatele acestei pagini nişte mâini se spală de trecut ...Afară este puţin înnorat. Se aude o maşină trecând pe strada din faţa blocului meu. Geamul este între-deschis şi începe să mi se facă frig. Ar trebui să-l închid dar o moleşeală aparte mă opreşte.Sunt singură în cameră.Scaunele tac,nu scârţăie niciunul.Vin ploi ce şterg o parte din cenuşiu.Apoi răsare soarele şi-mi purifică sufletul.Da,dizolvă semnificaţia tristeţii.Simţeam nevoia să...şi când vrei să-ţi rememorezi o parte din viaţă, totdeauna începi cu începutul. Nu?Păşeam triumfătoare în lume. Triumfătoare?!Creşteam...Creşteam devenind o floare. Acesta era rezultatul metamorfozei.Acum inima mea e o cutiuţă din lemn de trandafir ce se desface in două şi revarsă un sunet dulce de vioară.Amintirile mă calcă pe urme iar eul meu poate fi întreg dacă îmi înglobez în mine trecutul.Culorile sunt şterse, mirosurile ofilite, sunetele hodorogite, gusturile nichelate...Trecut-clipe de neuitat...; prezent- trăire,dor,dorinţă...iar viitorul,hmm-undeva pe-aproape,cea mai curioasă parte la care ne gândim toţi... Ce va fi în viitor...;sper ca în viitor...;viitorul depinde ... şi tot aşa.Ne gândim că nu contează cum începe noul an,ci cum continuă.Ne învârtim într-un cerc derizoriu,infinit.Ne cuprind stări peste stări şi ceasuri peste ceasuri,amintiri peste visuri,o mare de sentimente vaste.Dacă-ntr-o zi clepsidra îmi va muşca şi ultima culoare e semn că am să plec spre alte lumi … unde-mi voi păstra zâmbetul şi voi întinde mâinile spre cerul pe care l-am adunat împreună...tu,eu,noi! am zis că lucrurile îşi urmează cursul firesc că aşa trebuie să fie dar lucrurile nu stau deloc aşa ;copacii nu-şi împletesc din ramuri hamac pentru somnul de după amiază al copiilor şi nici cerul nu-şi strânge norii ca nişte perne uriaşe decorative în saloanele de frumuseţe ;băncuţele din parcuri nu-şi mai aşteaptă longevitatea ca o felie de pepene copt în bătaia vântului şi parcă nici tu nu-mi mai împărtăşeşti straniile tabieturi de odinioară ,draga mea, A !Şi totuşi la noi dragostea va rămâne o acadea uriaşă multicoloră şi vie ,mereu !Tare-mi este dor de tine!